Informatii reale despre calculatorul cuantic

• La inceputul anilor 1980, laureatul Premiului Nobel Richard Feynman, a concept ideea unui computer care devine din ce in ce mai mult o realitate in prezent. Producatorii, precum Google si IBM, preiau subiectul in laboratoarele de cercetare si promit sa aduca repere tehnologice majore. Specialistii estimeaza ca in urmatorii ani, vor exista computere cuantice suficient de peformanate incat sa se bata cu calculatoarele traditionale pe anumite probleme.
• Dupa cum sugereaza si numele, un computer cuantic profita de legile mecanicii cuantice, teorie care descrie fenomenele fizice la scara atomica. Aceste legi uimitoare permit unei particule, a unui atom sau a unei molecule sa fie in diferite stari in acelasi timp. Astfel, in timp ce se afla intr-un computer obisnuit, informatiile sunt codate sub forma de biti care pot lua doar doua valori, 0 sau 1, in conformitate cu trecerea sau nu a curentului electric printr-un tranzistor.
• Datorita acestor doua fenomene, suprapunerea si intelegerea, un computer cuantic poate avea, in teorie, acces la toate rezultatele posibile ale unui calcul intr-o singura etapa, in care un computer clasic trebuie sa proceseze informatia secvential. Acest paralelism masiv este cel din centrul puterii computerului cuantic.
• Inca din anii ’90, cercetatorii au propus algoritmi pentru astfel de computere care ar efectua de fapt anumite calcule cu o viteza care depaseste orice si-ar imagina cu un computer conventional. Astfel, in 1994, matematicianul american Peter Shor, de la MIT, a prezentat un algoritm cu ajutorul caruia ar fi posibila factorizarea oricarui numar, adica descompunerea acestuia intr-un produs cu numere prime, in timp record.
• De asemenea, in 1997, Lov Grover, din laboratoarele Bell, a demonstrat cu algoritmul sau ca un computer cuantic ar putea creste considerabil eficienta algoritmilor clasici folositi pentru preluarea informatiilor dintr-o baza de date.