Pisica face pipi în afara litierei, dar nu se răzbună
Una dintre cele mai frecvente probleme de comportament raportate de proprietarii de pisici este eliminarea în afara litierei: pe covor, pe pat, pe hainele lăsate pe jos, în cadă, în colțurile camerei.
Mulți proprietari interpretează comportamentul ca pe o răzbunare sau un protest. Specialiștii în comportament felin resping această explicație: pisica transmite că ceva nu e în regulă, cu sănătatea ei, cu litiera sau cu mediul.
Problema este și una dintre cauzele frecvente pentru care pisicile sunt abandonate sau duse la adăpost, deși în majoritatea cazurilor se poate rezolva.
Pedeapsa, țipatul, frecatul nasului în urină nu ajută și cresc stresul, deci și problema.
Primul pas, la medicul veterinar
Înainte de orice schimbare de litieră sau de comportament, pisica se duce la un control veterinar. Cistita idiopatică felină, o inflamație a vezicii fără infecție, frecvent legată de stres, e una dintre cele mai des întâlnite cauze la pisicile tinere și de vârstă mijlocie. Infecțiile urinare, cristalele și pietrele urinare produc durere la urinare, iar pisica asociază litiera cu durerea și o evită. Semnele: drumuri dese la litieră, cu cantități mici de urină, încordare, mieunat la urinare, sânge în urină, lins frecvent al zonei genitale. Un motan care intră des la litieră și nu reușește să urineze are, posibil, o obstrucție urinară, o urgență care poate fi fatală în 24-48 de ore și cere veterinarul imediat, inclusiv noaptea. La pisicile în vârstă, bolile renale, diabetul și hipertiroidismul cresc cantitatea de urină, iar artroza face dificilă intrarea în litierele cu margini înalte.
Litiera, detaliile care contează
Regula folosită de medicii veterinari specializați în comportament: câte o litieră pentru fiecare pisică, plus una. Două pisici înseamnă trei litiere.
Litierele se pun în locuri diferite, nu una lângă alta, pentru că pentru pisică sunt, practic, un singur loc.
Dimensiunea: litiera ideală are o lungime de aproximativ 1,5 ori lungimea pisicii, fără coadă. Majoritatea litierelor din comerț sunt prea mici pentru o pisică adultă. O cutie mare de depozitare din plastic, cu o intrare decupată, e o soluție frecvent recomandată.
Litierele acoperite păstrează mirosurile înăuntru, iar unele pisici le evită.
Nisipul: majoritatea pisicilor preferă nisipul fin, aglomerant, fără parfum. Parfumurile puternice, plăcute pentru oameni, deranjează nasul sensibil al pisicii.
Schimbarea bruscă a tipului de nisip poate declanșa refuzul. Trecerea se face treptat, amestecând vechiul cu noul timp de o săptămână.
Stratul de nisip, de 5-7 centimetri.
Curățenia litierei
Pisicile sunt animale foarte curate. O litieră murdară este, pentru ele, un motiv suficient să caute alt loc.
Resturile se strâng zilnic, ideal de două ori pe zi.
Litiera se golește complet, se spală cu apă caldă și detergent neparfumat și se reumple o dată la 1-2 săptămâni, în funcție de tipul de nisip.
Produsele cu amoniac sau cu clor, folosite la spălarea litierei, lasă mirosuri care o fac respingătoare pentru pisică.
O pisică adultă urinează, de obicei, de 2-4 ori pe zi, iar într-o casă cu două pisici, litierele primesc zilnic 6-10 vizite, un ritm în care o litieră curățată doar o dată la două zile devine repede respingătoare.
Locul litierei
Litiera se pune într-un loc liniștit, dar accesibil, departe de mâncare și de apă.
Lângă mașina de spălat, care pornește brusc zgomotos, pe un hol cu trafic mare sau într-un colț unde câinele sau copiii pot surprinde pisica, litiera devine un loc nesigur.
Pisica trebuie să poată vedea în jur și să aibă o cale de ieșire. Colțurile înfundate, din care nu poate scăpa, o neliniștesc, mai ales în casele cu mai multe animale.
Pentru pisicile în vârstă sau cele din casele cu etaj, o litieră pe fiecare nivel.
Stresul, cauza ascunsă
Mutarea, renovarea, un bebeluș nou, o pisică nouă în casă, absența îndelungată a unui membru al familiei, chiar și mobila mutată pot declanșa eliminarea în afara litierei.
Conflictele dintre pisici, adesea tăcute, cu o pisică dominantă care blochează accesul celeilalte la litieră, sunt frecvente în casele cu mai multe pisici.
Pisicile de afară, văzute pe geam, pot declanșa marcarea cu urină pe ușile și ferestrele din apropiere.
Zonele sigure, înălțate, rafturi, arbori pentru pisici, ascunzători, jocul zilnic, 10-15 minute de două ori pe zi, și rutina constantă reduc stresul.
Difuzoarele cu feromoni felini sintetici au rezultate variabile în studii, dar ajută unele pisici.
Marcarea, diferită de urinat
Marcarea teritoriului înseamnă cantități mici de urină, pulverizate pe suprafețe verticale, pereți, uși, perdele, cu coada ridicată și tremurândă.
Este mult mai frecventă la motanii necastrați, iar castrarea o reduce în majoritatea cazurilor.
Marcarea la pisicile sterilizate indică, de regulă, stres sau conflict cu alte pisici.
Curățarea locurilor murdărite
Urma de urină, chiar și după spălare, păstrează un miros pe care pisica îl simte și care o atrage înapoi. Soluțiile enzimatice, disponibile în magazinele pentru animale, descompun compușii din urină și elimină mirosul. Detergenții obișnuiți, oțetul și produsele cu amoniac nu elimină complet mirosul, iar amoniacul, care seamănă cu mirosul urinei, poate chiar atrage pisica. Locul curățat se face temporar mai puțin atrăgător: se acoperă cu folie de aluminiu sau se pune acolo bolul cu mâncare, pentru că pisicile nu urinează lângă locul unde mănâncă.





