Cheia pentru a fi un mare lider este temperamentul – se spune frecvent acest lucru. De aceea, se efectueaza teste pentru a ajuta oamenii sa-si identifice profilurile psihologice, astfel incat sa poata functiona mai bine cu ceilalti. Abilitatile sociale si emotionale care ofera fundatia unei conduceri eficiente a persoanelor, a cetatenilor si a lucratorilor sunt deprinse in primii ani de viata a fiecarui copil.

Temperamentul poate fi definit ca modul in care un copil actioneaza si raspunde unor situatii diferite.

Temperamentul este evident din nastere si nu are legatura cu mediul in care traim. Fiecare parinte stie ca fiecare copil este diferit. Aceste diferente sunt in mare parte o chestiune de temperament. Cercetarile sugereaza ca 65% dintre copii se impart in trei grupuri de baza din punct de vedere al temperamentului:

• Copiii simpli (40% din toti copiii) nu sunt usor de suparat si au obiceiuri obisnuite de masa si de somn.

• Copiii dificili (10% din toti copiii) sunt agitati si tematori si adesea au obiceiuri neregulate de mancare si somn.

• Iar (15 %) sunt retrasi, inceti, pentru a se putea adapta si oarecum negativi.

Pentru intelegerea temperamentului unui copil trebuie sa avem in vedere cateva lucruri:

Copiii cu temperament dificil prezinta un risc mai mare pentru probleme sociale si emotionale. Este vorba despre acele probleme care pot crea bariere in abilitatea de a crea relatii, de a invata sa citeasca si de a avea o cariera de succes.

Temperamentul tinde sa fie stabil pe toata durata vietii – parintii nu pot schimba fundamental temperamentul copilului. O nepotrivire intre temperamentul copilului si asteptarile parintelui este o cauza comuna a conflictului dintre parinte si copil si continuarea comportamentului negativ al copilului. Cu toate acestea, parintii sensibili si grijulii pot reduce riscurile problemelor sociale si emotionale. Parintele care recunoaste si tolereaza temperamentul copilului, poate reduce la minimum conflictele si il poate salva de rezultate social-emotionale negative.

Daca un copil este anxios sau retras, mai bine il putem incuraja sa exploreze decat sa fim supra-protectori. Daca un copil nu se teme si isi asuma prea multe riscuri, putem stabili limitele ferme si programele coerente. Daca un copil este impulsiv, trebuie sa fim blanzi cu disciplina. Indiferent de tipul de temperament pe care il are un copil, il putem ajuta sa inteleaga cum ii afecteaza sentimentele, comportamentul si relatiile cu ceilalti.

Intelegerea temperamentului ii ajuta pe parinti sa-si ajusteze abordarile parintesti in functie de nevoile unice ale copilului. De asemenea, se pot asigura ca nu dau vina pe ei insisi sau pe copilul lor pentru un comportament care este normal pentru temperamentul copilului.